A  ARĂTA CU DEGETUL

A indica cu degetul este unul dintre cele mai importante gesturi pre-verbale  și  o  crucială piatră de temelie, ce pune bazele comunicării în primul an de viață. Studiile arată că un copil utilizează acest gest în jurul vârstei de 14 luni, fiind cel mai bun predioctor pentru dezoltarea vorbirii acestuia. 

De obicei, copiii ce indică des cu degetul dezvoltă un vocabular mai vast. Acest gest este unul specific speciei umane, care permite împărtășirea cu o altă persoană a informației în legătură cu un stimul vizual.  Aratatul cu degetul fixează o relație din trei perspective: copilul care arată, partenerul ce privește stimulul și obiectul indicat. ACEASTA ESTE COMUNICAREA!

Ambele timpuri de a arăta cu degetul indică intenția de a comunica, care necesită un schimb de informații  între 2 persoane.  

Acest gest simplu este aspectul central în jurul căreia se dezvoltă atenția împărtășită, adică abilitatea de a împărtăși experiențe, unul din primele scopuri în comunicare. Atenția împărtășită este baza dezvoltării cognitive a copilului.

Cum se manifestă atenția împărtășită în primul an de viață?

• la 2 luni bebelușul prezintă schimbul de priviri, sunete, mișcări ale gurii cu mama
• la 6 luni bebelușul urmărește mișcarea mâinii mamei și direcția indicată, integrand privirea mamei în acest proces
• la 8 luni bebelușul arată cu degetul
• la 9 luni bebelușul demonstrează gesture în comunicarea socială
• la 1 an bebelușul arată cu degetul intenționat pentru a-și arăta interesul
• între 12-14 luni bebelușul direcționează atenția mamei către obiect, arătând cu degetul și privind-o în ochi

Mai multe informații despre atenția împărtășită înainte de PRIMUL CUVÂNT

ATENȚIE! Cât de avansat este micuțul tău in a arăta cu degetul? Daca între 12-15 luni copilul tău nu a început să indice cu degetul, consultați pediatrul!

ATENȚIA ÎMPĂRTĂȘITĂ ÎN TSA

Deficitul în atenția împărtășită pare a fi una dintre caracteristicile cele mai distinctive ale copiilor foarte mici, cu TSA (tulburare de spectru autist – n.r.). Atenția împărtășită este un comportament normal, care apare în mod spontan, prin care copilul împărtășeste plăcerea cu o altă persoană, arătându-i un obiect (sau eveniment), privind când la persoană, când la obiect. Copiii încep să arate cu degetul (către un anumit obiect) la aproximativ 10 până la 12 luni.

În cazul în care un părinte arată cu degetul  în direcția unui obiect interesant sau a unui eveniment și spune: „Privește!”, copilul cu dezvoltare tipică se va uita în direcția dorită și apoi, după observarea obiectului, va privi înapoi la părinte ca semn de recunoaștere și atenție împărtășită. 

Sugarii cu semne de autism nu pot urmări ce arată părintele cu degetul, chiar și atunci când se încearcă în mod repetat cu voce tare, strigându-li-se numele sau utilizând promptări fizice (întoarcerea capului copilului către acel obiect sau atingerea umărului copilului pentru a-l face atent). Ei pot privi în direcția indicată în cele din urmă, dar acest lucru nu este urmat de căutarea privirii împărtășite și de exprimare emoțională (zâmbet, uimire, etc).